BUCURIILE VIETII

george · Moderator Data inscrierii: 02/Oct/2008 Mesaje: 17

SUS, PE DEALURI...

Sus, pe dealuri,
grâul explodează-n verde,
pădurea îmbătrâneşte
în aşteptarea iernii;

alături, râul
vălureşte şi se pierde,
pământul se sufocă
sub cojocul vremii.

Pustie e câmpia,
duioasă, părăsită,
şi e duminică
şi nici ţipenie de om;

pe drumuri şerpuite,
iarba e topită,
vrăbii speriate
ţîşnesc în stol din pom.

Iepuri, căprioare
ce săltau stelate,
de din ani,
rămasa-au amintire;

un soare depărtat
se târâie pe coate,
toamna e pe ducă,
se pierde în neştire.