BUCURIILE VIETII

victoritadutu · Data inscrierii: 13/Mar/2009 Mesaje: 20

RAFAEL

Odata stam sub un tei
Si zidul vechi al bisericii imi statea in fata,
Stateam cu mana intinsa sa prind,
Sa prind lumina in pumn
Si s-o strang,
Sa intre in mine adanc….
Deodata o floare mi-a cazut in mana ,
Era galbena , cu raze de soare in ea,
Ca parul tau lung si ochii tai albastri.
Rafael, tu semanai cu ea,
Cu acea floare de tei
Si te-am revazut,
Parca erai langa mine, te rugai,
Eram in genunchi amandoi, ne rugam
Si ne-am prins privirile de petalele florilor
Si apoi mainile
Si noi aveam aripi in posterior frate
Si am zburat pana in varful teiului inflorit

Aripile noastre intinse-n vazduh
Formara biserica lui Hristos,
El veni si ne prinse de mana
Si in aceasta treime sfanta
Am fost rapiti la ceruri…

Rafael, tu nu stiai si nu stii,
Te-am legat frate de cruce,
Dar de fapt te iubesc fara sa stiu
Daca te-oi mai vedea vreodata
Aici , pe pamant….
As vrea sa ne-ntalnim in pustiu
Si apoi in ceruri ,
Prinsi de mana si de lumina dragostei noastre !