BUCURIILE VIETII

Mihai LEONTE

***

Volumul MEMORII ACCESIBILE 2011 care conţine atât poezie dar şi proză este tipărit.
Cei care doresc îl pot solicita autorului Mihai LEONTE printr-un email.
Volumul se mai găseşte în unele librării din Timişoara.
A fost numit MEMORII ACCESIBILE fiindcă volumul are circa 100 pagini versuri, dar şi peste 100 pagini de proză.

[url=http://postimage.org/image/18zizb5j8/] MEMORII ACCESIBILE 2011...autor Mihai LEONTE MEMORII ACCESIBILE 2011...autor Mihai LEONTE

MEMORII ACCESIBILE 2011...autor Mihai LEONTE MEMORII ACCESIBILE 2011...autor Mihai LEONTE

[/url]
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://literatura-arta.myforum.ro/index.php

Mihai LEONTE

Mihai LEONTE

Membrul al Ligii Scriitorilor din Romania
filiala Banat

M E M O R I I A C C E S I B I L E

Volum dedicat cititorilor şi susţinătorilor mei, care mă ajută permanent moral şi material necondiţionat.
Mulţumesc sponsorilor acestui volum şi familiei mele.

Moldova Noua 2 aprilie 2011

Editor: Robert Şerban
Coperta: Violeta Sabina Lazar
Paginare: Gheorghe Stanjic
Tipar: BrumaR

Editura BrumaR
300050 Timişoara, str. A. Popovici 6
tel./fax: + 40 256 203 934; 293 441
e-mail: office@brumar.ro
www.brumar.ro

Sponsorii acestui volum:

Primăria oraşului MOLDOVA NOUĂ
– Sponsor principal
S.C. BĂLEANU SERVCOM S.R.L Moldova Nouă
Doctor Ioan GUGA,
Senator de Caraş-Severin 2000 – 2004
Editura BRUMAR Timisoara
Marian COCEAN S.C. Partener Moldova Nouă
Costică Doru ANDRONIC, patron Moldova Nouă

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
LEONTE, MIHAI
Memorii accesibile / Mihai Leonte - Timisoara:
Brumar, 2011
ISBN 978-973-602-619-5
821.135.1-32

***

[url=http://postimage.org/image/1909fwpfo/] MEMORII ACCESIBILE 2011...autor Mihai LEONTE MEMORII ACCESIBILE 2011...autor Mihai LEONTE

[/url]
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://literatura-arta.myforum.ro/index.php

Mihai LEONTE

Poetul Mihai LEONTE OM AL CLISURII

Chiar dacă Mihai LEONTE nu a fost dintotdeauna un om al Clisurii Dunării, viaţa l-a adus acolo unde, până la urmă, s-a simţit cel mai bine. Prin natura meseriei lui de bază mineritul, putem spune, chiar, ca viaţa l-a aruncat exact acolo unde îi este locul, anume în această zonă minieră umplută de evenimente trecute, prezente şi viitoare, evenimente care l-au inspirat în întreaga lui carieră scriitoricească. Omul Mihai LEONTE s-a format în adâncuri, dar s-a desăvârşit la suprafaţă scriind despre adâncuri. Proza lui Mihai LEONTE poate şi va fi considerată, privat de doar şi poate, o mărturie importantă peste veacuri a anilor în care la Moldova Abia apărută mineritul era ridicat la rang de cinste, prin poezia lui, însa, dându-i acestei meserii demne şi grele rang de virtute. Prin poeziile sale Mihai LEONTE a dat minerului ce e al minerului şi naturii ce e al naturii, apariţiile sale publice încântând de fiecare dată auditoriul. Volumele publicate până în prezent îl propune ca unul dintre cei mai de seama cărturari ai Clisurii Dunării, un exponent de seamă al vieţii culturale din Moldova Nouă, care a reuşit de-a lungul anilor să transforme lămpaşul în hârtie şi târnăcopul în peniţă, cu care a zugrăvit în cuvinte măiestre atât trăirile sale interioare, cât şi pe cele ale oamenilor împreună de care a muncit şi trăit în acest colţ al Banatului.

Doctor Inginer Ion CHISĂLIŢĂ
Primarul oraşului Moldova Nouă
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://literatura-arta.myforum.ro/index.php

Mihai LEONTE

Mihai LEONTE

Amintiri despre mine…
( autobiografie )

M-am născut la data de 19 ianuarie 1941, în satul Petia, comuna Buneşti, judeţul Suceava, fiul lui Vasile şi Elena-Jăniţa LEONTE, născută Condurache.
Primele 4 clase elementare le-am urmat în satul natal, clasele 5 şi 6 în centrul de comună Buneşti, iar clasa a 7-a am absolvit-o la cursurile fără frecvenţă în 1961 la Zlatna. Între 1957 şi 1961 am urmat cursurile Şcolii Profesionale de Mineri Zlatna, regiunea Hunedoara.
De la 1 iulie 1961 până la 18 august 1962 am lucrat ca muncitor miner la I.M. Gh. Doja Zlatna. Din noiembrie 1962 am confecționat ca miner la E.M. Baia de Arieş, regiunea Cluj. În perioada 1963-1966 am urmat cursurile Liceului Seral Baia de Arieş, însă semestrul II al clasei a X-a l-am absolvit la Liceul Seral Valea Călugărească. Liceul l-am absolvit cu diploma de bacalaureat în 1972, la Liceul Real Moldova Nouă, secţia Serală. Din noiembrie 1966 am lucrat la I.M. Moldova Recentă ca miner, până în 15 septembrie 1968, când am fost selecţionat pentru şcoala de maiştri, pe care am urmat-o şi am absolvit-o în iunie 1969. De la 1 iulie 1969, am lucrat ca maistru miner subteran până la 1 septembrie 1980, când am fost promovat maistru principal subteran. Toată această perioadă, până la 1 mai 1990 când m-am pensionat, am lucrat numai în cadrul I.M. Moldova Nouă.
În anul 1967 m-am căsătorit cu Ana Martinovici, cu care am doi copii: LEONTE Marius Dan, născut la 2 aprilie 1968, actualmente mecanic miner subteran, căsătorit, un copil; LEONTE Amelia Elena, născută la 11 mai 1969, actualmente cetăţean al S.U.A.; lucrează la Spitalul Municipal Hartford din Connecticut, fiind absolventă a unei facultăţi de management.
Pe tot parcursul activităţii din producţie am fost colaborator al Sindicatului Miner, fiind organizator de grupă permanent şi, sporadic, în conducerea superioară. În permanenţă, am continuat unele activităţi extraprofesionale; în perioada 1963-1965 am frecventat Cenaclul Literar „Pavel Dan” Turda, unde am debutat cu poezia „Artist în minerit” în ziarul „Turda Nouă”.
Din 1976 am transformat penis al Asociaţiei Filateliştilor din România, unde am avut diverse funcţii de conducere, fiind evidenţiat cu Diploma cu rang de Medalie de Argint de către asociaţie. În perioada 1978-1982 am jucat şah prin corespondenţă la diferite turnee interne, printre care şi Cupa României.
După ieşirea la pensie, în 1990, considerând că e necesar ca bătrânii să-şi poată apăra drepturile, am iniţiat înfiinţarea Asociaţiei Pensionarilor „Clisura Dunării” şi apoi la fondarea Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Moldova Nouă. Cele două organizaţii au fuzionat în ianuarie 1993, având o conducere unică, al cărei preşedinte am fost ales, iniţial, şi reales până în prezent. În 1994 cu ambele organizaţii am aderat la Uniunea Generală a Pensionarilor din România, fiind ales în Consiliul Naţional în 1994 şi reales în 1998. La alegerile locale din 1992, am fost ales Consilier Independent al oraşului Moldova Nouă, iar apoi Consilier Judeţean Independent pentru judeţul Caraş-Severin. Actualmente nu fac parte din niciun partid politic. Sunt membru al Alianţei pentru Pace din România, filiala Caraş-Severin. Colaborator al Asociaţiei Pro-Democraţia Club Reşiţa. Mai sunt membru al Asociaţiei Amatorilor de Ştiinţă şi Cultură Bucureşti, unde este preşedinte profesorul Claudiu Vodă, cunoscut autor de lucrări ştiinţifice pentru tineret.
Ca hobby, am fost şi sunt fotograf amator, iniţiind şi organizând din 1998 la Moldova Nouă Expoziţia Fotografică „Bătrânii noştri” care are loc în fiecare an la 1 octombrie cu prilejul Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice.
Am reuşit să-mi tipăresc creaţiile începând cu anul 1999 astfel;
- 1999 - a apărut placheta ,,Alb negru’’ (volum de poezii)
- 2000 - a apărut placheta ,,Nostalgii’’ (volum de poezii)
- 2001 - a apărut placheta ,,Reverii adverse’’ (volum de poezii)
- 2001 - a apărut placheta ,,Valenţe medii’’ (volum de poezii)
- 2002 - a apărut volumul ,,Meditaţii admise’’
- 2004 - a apărut volumul ,,Apogeul metaforic’’
- 2006 - a apărut volumul ,,Agate magice’’
- 2006 – a iniţiat apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET; Spiralele vieţii
- 2007 – a iniţiat apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET; Drumurile vieţii
- 2008 – selecţionat în volumul antologic; Freamăt de dor la Editura 3D.
- 2008 - a apărut volumul ,,Mirajele albastre’’ la Editura Promarketing Reşiţa
- 2008 - iniţiază apariţia volumului antologic a 19 poeţi de pe NET; Mirajele vieţii, apărut la Suceava.
- 2009 - iniţiază apariţia volumului antologic a 19 poeţi de pe NET; Izvoarele vietii, apărut la Suceava.
- 2009 - selecţionat în volumul antologic; Universul bucuriei - Suceava.
- 2010 - a iniţiat apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET; Speranţele vieţii, care a apărut la Suceava în anul 2010
- 2010 - a apărut volumul ,,Armonii majore’’ – poezii şi alte scrieri

Începând cu anul 1999 participă la toate ediţiile Zilelor Culturii la Moldova Nouă, prezentându-şi volumele tipărite publicului larg, dar şi invitaţilor acestor manifestări anuale.
În 8 august 2002, Consiliul Local al comunei Buneşti, judeţul Suceava mi-a acordat titlul de „Cetăţean de onoare” al acestei comune.
În februarie 2002 am fost invitat de înspre regretatul poet Ion CHICHERE, la Cenaclul Semenicul din Reşiţa, unde am susţinut o noapte de poezie împreună cu membrii acestui cenaclu.
Am avut diverse colaborări, începând din 1994, la ziarul „TIMPUL” din Reşiţa, în apărarea intereselor şi drepturilor pensionarilor, ca şi a tuturor tipilor defavorizate. De asemenea colaborez şi la postul de radio Timişoara, cu realizatorii emisiunii „Vârsta a Treia”.
Am colaborat şi la ziarul „Poştaşul”, cât şi la alte publicaţii.
- 2008 colaborări la ziarele Săptămânalul Clisurii Drobeta Turnu Severin şi Vocea Clisurii din Moldova Nouă.
Întrând în rândul NET-iştilor, activitatea mea a fost mult uşurată prin răspândirea cu repeziciune a scrierilor personale, dar şi încurajarea celorlalţi autori tineri, şi mai puţin tineri, căutând să le promovez creaţiile pe diverse site-uri, dar şi prin volumele antologice menţionate.
Am publicat şi public în continuare pe diverse site-uri culturale de pe Internet creaţiile mele mai vechi şi mai noi.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://literatura-arta.myforum.ro/index.php

Mihai LEONTE · Trimis: 11/05/2011 15:32 Titlul subiectului: Sunt multumit...autor Mihai LEONTE

SUNT MULŢUMIT

Sunt deosebit de mulţumit că sunt locuitor al oraşului Moldova Nouă. Aici am ajuns să-mi îndeplinesc nişte visuri. Mi-ar fi greu să le enumăr acum. Voiam să adun ceva bani, să-mi întemeiez o familie, să am copii. Nu am ajuns să adun bani, dar m-am căsătorit şi soţia mea mi-a dăruit şi copiii pe care îi aşteptam mai mult decât îşi poate dori un părinte, anume un băiat şi o fată. Anii s-au scurs mi-am dorit să ajung maistru, am ajuns, iar ulterior ani de muncă chiar maistru de frunte miner, funcţie şi titlu cu care am ieşit la pensie în 1990.
Pensionar fiind am luptat să înfiinţez o asociaţie a pensionarilor şi astfel am fost unul dintre iniţiatorii şi fondatorii Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Moldova Nouă, cu care am aderat în 1994 la Uniunea Generală a Pensionarilor din România.
Nu credeam că voi ajunge să-mi tipăresc poeziile scrise în anii tinereţii. Păstram acele caiete cu peste 600 poezii pentru cine ştie când! Am reuşit să tipăresc câteva plachete, iar în anul 2002 am tipărit debutantul volum cu ISBN, apoi au urmat altele cu noi creaţii recente. Anii au trecut şi când alţii au abandonat lupta, eu parcă acum încep să trăiesc viaţa pe deplin.
În viaţa oraşului Moldova Nouă, unde locuiesc din anul 1969, m-am implicat intens, iar din anul 1981 am transformat administratorul unei asociaţii de locatari până după revoluţie. Din anul 1976 m-am înscris în asociaţia filateliştilor din România cercul filatelic Danubius din Moldova Nouă. În anul 1992 am candidat pentru Consiliul Local devenind consilier local independent, iar după aceea Consilier Judeţean Independent de Caraş-Severin. Datorită muncii cu pensionarii conducerea oraşului a acordat Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor sprijin începând cu regretatul Primar Mihai CĂRĂBAŞ 1992-1996, Inginer Iacob CHIŞĂRĂU 1996-2000; Inginer Matei LUPU 2000-2008 şi de actualul Primar Doctor Inginer Ion CHISĂLIŢĂ.
În plan personal am fost sprijinit de Primăria şi Consiliul Local Moldova Nouă pentru tipărirea volumelor; APOGEUL METAFORIC 2004, MIRAJELE ALBASTRE 2008 , ARMONII MAJORE 2010.
Volumul de faţă MEMORII ACCESIBILE 2011, este de întocmai sponsorizat de Primăria şi Consiliul Local al oraşului Moldova Nouă.
Sunt mulţumit că intrat în anul şaptezeci şi unu al vieţii mele mai am visuri şi planuri de viitor. Cu acea credinţă că trebuie să lupt, voi continua să muncesc pentru pensionari, să scriu pentru a da lumii gândurile mele simple.
Mulţumesc celor care mă susţin; familie, prieteni, autorităţi locale.

Mihai LEONTE un om al planetei PĂMÂNT.
*
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://literatura-arta.myforum.ro/index.php

Mihai LEONTE

VIAŢA O ŞCOALĂ CONTINUĂ

Cuvânt cândva la Cartea de Onoare a Şcolii din satul Petia,
donată de poetul Mihai LEONTE

Fiecare dintre noi, care azi ştim carte am trecut printr-o şcoală. Acei care ne-au îndrumat în buchisirea slovelor au fost învăţătorii. De aici, din şcoală porţile lumii au început să se deschidă pentru fiecare dintre noi. Unii au reuşit în raport cu valorii individuale, alţii cu sprijin material mai consistent au mers mai departe urcând trepte mai înalte spre perfecţionare. Peste tot au ajuns, cred că în suflet şi-au păstrat emoţiile şi bucuriile primilor ani de şcoală.
Chiar dacă există fel şi fel de convingeri despre şcoală, trebuie ca întotdeauna să căutăm a ne instrui, pentru a ne fi recentă de folos în primul rând şi apoi să ne integrăm în societate pentru a fi de folos şi celor din jurul nostru.
Gândurile noastre să fie în jurul celor care ne-au îndrumat primii paşi în şcoală şi viaţă.
La rândul nostru avem obligaţia să ne educăm propriile noastre odrasle (copiii), astfel continuând un ciclu perpetuu al vieţii. Cei sârguincioşi, cei muncitori vor avea doar satisfacţii în drumul vieţii, plin însă şi de greutăţi.
Şcoala pornește în clasa I-a şi se termină la sfârşitul vieţii.
Filosoful latin Seneca a lansat ideea că; ,,şi bătrânii trebuie să înveţe”. De aici tragem concluzia că viaţa este o şcoală continuă.

Un elev continuu
LEONTE Vasile Mihai
Născut 19 ianuarie 1941
in satul Petia, comuna Buneşti
Judeţul Suceava
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://literatura-arta.myforum.ro/index.php

Mihai LEONTE

ACCIDENT MINIER SUBTERAN CARE PUTEA FI EVITAT!

Ceea ce am să vă povestesc este strict autentic. Ca maistru de revir şi conducător de schimb ca maistru principal în acea zi nu vedeam prilejul de a se întâmpla ceva deosebit. Abatajele îşi avea programele stabilite, iar locurile de muncă auxiliare nu prezentau riscuri. Am verificat locurile de muncă din revirul meu. La un abataj unde se făcea pregătirea pentru coborârea la un nou grad de producţie am observat că la nivelul superior care trebuia abandonat situaţia devenise incertă. Mi-am continuat controlul şi am avertizat echipa care ataca noul indice să urmeze asemenea prescripţiile tehnice deoarece roca era instabilă în stratul de steril, constituit din aşa zisele banatite. Am scris indicaţiile tehnice care trebuiau urmate pentru a mă asigura că ele vor fi respectate în caietul abatajului dar şi în carnetul meu de maistru. Minerul şef de schimb era un miner cu experienţă şi un executant bun. Pentru siguranţa altor categorii de muncitori auxiliari m-am întors pe calea de acces pe unde se circula în mod normal. Am luat cu mine un muncitor care să blocheze calea de acces prin clasicul semn CRUCE de lemn instalat pe unde se putea circula. M-am întors la atelierul mecanic subteran pentru a-i avertiza pe meseriaşi să nu se mai deplaseze pe acel traseu. Eram schimbul întâi şi toată acţiunea mea se încheia în jurul orei 11 am. Pentru mine totul decurgea natural ca şi pentru personalul productiv. Mai târziu ora 12 dimineaţa eram anunţat că se produsese un accident fără să mi se precizeze cu exactitate locul evenimentului. M-am deplasat la un abataj care era posibil să se fi întâmplat un eveniment. Aici aveam să aflu unde se întâmplase accidentul. M-am întors cu mare grabă spre abatajul indicat. Ce se întâmplase? Cu toată interdicţia şi dispoziţia scrisă un lăcătuş s-a aventurat pe traseul INTERZIS. Astfel că fără să ţină cont de noile condiţii s-a deplasat pe acel traseu. Având trusa cu scule din dotare cu el, nu şi-a calculat bine că din mers poate atinge un stâlp care avea să fie cauza accidentului. Astfel că s-a produs o surpare a sistemului de susţinere de stâlpi şi grinzi din lemn atrăgându-l şi pe respectivul meseriaş în surpare. Nu ar fi fost ceva grav, însă pe urmă surpare meseriaşul a fost imobilizat de un bandaj de lemn care i-a fixat piciorul alături alt stâlp de lemn. Ajuns la faţa locului mi-am dat seama de situaţia creată. Între timp venise la faţa locului şeful de raion inginerul miner Vasile CĂPRAR, care cunoştea topografia obiectivului şi ordinele date au fost benefice. Personal m-am implicat în salvarea captivului lăcătuş împreuna cu şeful de brigadă. Am reuşit să ne apărăm de căderile de roci care continuau să cadă aruncând nişte table de burlane deasupra surpării pentru a ne proteja noi şi cel surprins. La nivelul inferior minerul şef de schimb extrăgea o mare parte din roca surpată creând astfel dislocarea rocii care îl ţinea captiv pe meseriaş. Ulterior circa una oră de muncă am reuşit să-l scoatem pe meseriaş din zona periculoasă trimiţându-l spre suprafaţă pentru îngrijiri medicale. A scăpat totuşi cu viaţă datorită mai multor oameni care şi-au riscat propria viaţă. Acest accident putea fi evitat dacă respectivul meseriaş nu IGNORA mai multe reguli tehnice. Respectivul a ieşit la pensie. dar asupra sănătăţii personale acel accident a avut o influenţă nefastă. Pentru mine ca maistru avea să fie una dintre experienţele nedorite. La rândul meu şi eu am ieşit la pensie lipsit de alte incidente sau accidente care să mă fi marcat sau care să fi marcat sau prejudiciat pe alţii.
Episodul acesta trebuia să fie povestit cititorilor mei pentru a şti ca a fi pensionar din funcţia de maistru nu este chiar simplu şi uşor. Divinul Creator care mi-a apărat drumul vieţii, m-a apărat şi de această dată pe mine şi pe cei care la rândul meu trebuia să-i apăr.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://literatura-arta.myforum.ro/index.php

Mihai LEONTE · Trimis: 11/05/2011 15:34 Titlul subiectului: Adoptatii...autor Mihai LEONTE

ADOPTAŢII

Nimeni nu s-a născut în locul dorit. Destinul l-a propulsat pe Planeta Albastră. Totul a venit neanunţat. Destinul nostru, al fiecăruia a fost sau nu definit. Ajunşi la o anumită vârstă putem spune că am avut noroc, sau cum spun filosofii din cele mai vechi timpuri; ACESTA A FOST DESTINUL NOSTRU! Unii au rămas acolo unde s-au născut, dacă acea localitate îi asigura o viaţă normală şi decentă. Alţii au plecat în lume să-şi caute norocul, urmând ceva şcoli de meserii sau chiar mai înalte. În timp ne-am ataşat de o zonă oarecare. Din motive economice sau familiare ne-am stabilit undeva. Unii dintre noi ne-am stabilit în zona Clisura Dunării, fiind aduşi aici de meseria noastră; mineritul!
DA! MINERITUL! Căci zona Clisura Dunării a devenit pe atunci un El Dorado al României prin anii 1960. Auzisem de Leşul Ursului din anii când eram elev la şcoala profesională, aşa cum auzisem şi de Moldova Nouă. Încă de pe băncile şcolii profesionale vorbind cu colegii am zis că voi veni la Moldova Nouă. Dar trebuia să respect un contract de şcolarizare cu întreprinderea minieră care mă şcolarizase. Astfel că o perioadă am lucrat la minele din bazinul Zlatnei; Almaşul Mare şi Haneş. În anul 1962 m-am angajat la mina Baia de Arieş datorită unor condiţii de muncă mult mai bune, dar cu o salarizare îndeajuns de inconsistentă pentru minerit. Mina Baia de Arieş era aproape în localitate, căci de la cămin la mină făceam doar vreo 10 minute, ceea ce era destul de puţin în comparaţie cu minele din bazinul Zlatnei unde mergeam cu autobuzul peste 2 ore jumătate, mai trebuia să mergem 3 kilometri prin altă mină. Pe atunci încă lucram împreună de deţinuţi şi eram controlaţi la indiferent ce gură de mină să nu introducem în special ziare sau reviste din exterior. Fiind tineri căutam să ne pregătim şi să ne realizăm cât de cât. La un an de la instalarea mea în Baia de Arieş am dat examen pentru admiterea la liceul seral. Am intrat în rândul seraliştilor. Nu era chiar uşor să lucrezi în subteran şi să stai seară de seară încă patru ore la cursuri. Problemele erau mult mai grele pentru cei care locuiam la cămin, fiindcă în acei ani nu se găsea pâine la liber, ci numai pe cartelă. Dacă nu erai abonat la cantină, rămâneai fără hrana de seară. Şcoala se făcea şi sâmbăta, aşa că timp neocupat nu prea aveam. Mai era o încurcătură a frecventării cursurilor îndată ce eram în schimbul doi. Unii şefi de sectoare înţelegeau asta, alţii nu! La Baia de Arieş am avut totuşi parte de şefi buni. Seraliştii eram repartizaţi fie la lucrări care se executau în schimbul întâi, fie la fronturi unde munceam schimbul trei. Am lucrat multă vreme la abatajele frontale de la Stocul Unu. Am fost îndrumat să-mi formez o echipă de armare care acţiona mai mult în schimbul de noapte, astfel că puteam frecventa cursurile liceului seral. Direcţiunea liceului a încercat chiar să ţină cursuri funcţie de schimburile noastre, dar era greu pentru cadrele didactice şi nu a funcţionat.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://literatura-arta.myforum.ro/index.php

Mihai LEONTE

ALEGEREA MESERIEI!...autor Mihai LEONTE

La intrarea în viaţă considerăm că vrem o anumită meserie! Această opţiune fie o alegem singuri, fie ne este sugerată. În cazul meu pot spune că părinţii mei mă voiau agricultor. Din acest pretext îndată ce am terminat 4 clase elementare, nu am fost lăsat să merg mai departe la şcoală. Mai târziu un an de stat acasă la insistenţele directorului şcolii din satul nostru Petia, domnul Agape CASANDRA, am intrat la ciclul 2 cum era pe atunci, recte în clasa a 5 a. La începutul clasei a 7 a din nou am fost oprit să mai merg la şcoală. Atunci am plecat în lume ajungând la Ploieşti. Iniţial am vrut să merg la o mătuşă la Râmnicu Sărat, dar cum m-am urcat intr-o garnitură de cisterne, am adormit şi m-am trezit dimineaţa în rafinăria VEGA din Ploieşti, în toamna anului 1955. Am fost oprit în rafinărie ca ucenic la atelierul AMC, unde aveam posibilitatea să devin ceasornicar sau orice meserie mi-aş fi dorit. Cu toate acestea după un de muncă în rafinărie, aveam să revin acasă la insistenţele tatălui meu. Dar, acum situaţia se schimbase. Nu voiam să mai fiu ţăran, ci îmi doream ceva mai mult. Am plecat din nou înspre oraşul visurilor mele; Ploieşti. Am început un lung şir de încercări şi experienţe. Şantierul uzinei DERO, ucenic la tinichigerie, anume noi executam tubulatura pentru instalaţiile de aerisire din viitoarele secţii ale uzinei. Dar se pare că nu eram conceput să fiu tinichigiu! Am mai lucrat la şantierul poştei mari din Ploieşti ca muncitor necalificat. Astfel că prin martie am plecat la gostatul din Valea Călugărească unde am muncit toată vara anului 1957. Toamna am intrat la secţia Vinalcool pentru campania de toamnă a vinificaţiei. Câştigam destul de bine însă doar sezonier. Astfel că am plecat la unchiul meu la Turda cu speranţa că îmi voi găsi un loc de muncă pe acolo. Întâmplarea a fost că nu am mai ajuns la Turda ci la şcoala profesională de mineri Zlatna. Şi astfel din ceasornicar, aveam să ajung miner, şi ce a mai urmat ulterior aceea, adică peste 30 ani de minerit!
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://literatura-arta.myforum.ro/index.php

Mihai LEONTE

ALEŞII ORAŞULUI MOLDOVA NOUĂ 2008 - 2012

Citind un volum scris de un autor care a trăit o întreagă viaţă în acest oraş minier cum este Moldova Nouă, am considerat că este perfect necesar să se cunoască cei pe care cetăţenii au decis să le conducă destinele timp de patru ani. Am solicitat sprijinul domnului consilier local medicul veterinar Ion MARIŞESCU, persoană care o cunosc de peste 30 ani fiind un vechi filatelist şi mare iubitor de flori. Astfel că am hotărât laolaltă să includ în acest volum scurte prezentări despre aleşii oraşului nostru.
- Actualul primar al oraşului domnul Doctor Inginer Ion CHISĂLIŢĂ este inginer silvic, conducând ani buni Ocolul Silvic Moldova Nouă, dar şi contribuind la împădurirea iazurilor de steril care poluau zona alături de inginerul minier Maria FÎCI, născută TISMĂNARU. Era normal ca locuitorii în marea lor majoritate să opteze pentru a fi primarul oraşului Moldova Nouă. Din dorinţa de autodepăşire şi-a luat doctoratul în silvicultură.
- Viceprimarul oraşului domnul SPOREA GHIŢĂ tehnician mecanic, student în ultimul an la Universitatea Eftimie MURGU din Reşiţa, Facultatea de Drept Administrativ.

Consilierii aleşi ai oraşului Moldova Nouă 2008 – 2012

- BĂLEANU EUGEN Managerul General al Societăţii TV BĂLEANU care garantează transmiterea programelor TV în Moldova Recentă şi Clisura Dunării, dar şi în multe alte localităţi din judeţul Caraş-Severin.
- BÂCLEŞAN CĂTĂLIN economist. Director la Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin.
- BENCZE LADISLAU inginer minier. In prezent este Şeful Agenţiei Romane pentru Creșterea Durabilă a Zonelor Miniere - Moldova Nouă.
- GRECU DAN inginer miner ca formare, dar specializat după 1990 în ingineria economică.
- GUBANDRU NICOLAE patron local, maistru principal miner.
- MĂRCULESCU CLAUDIA profesor de religie. Facultatea de Teologie
- MARIŞESCU ION medic veterinar promoţia 1967 Timişoara. A absolvit ,,Cincinnati Bible College&Seminary" obţinând titlul de Master of Arts in Practical Ministries - Viena 2002.
- NOVICICI MLADEN economist, administratorul SC Dunărea Moldova Noua.
Este cel mai longeviv consilier local, fiind ales în toate legislaturile.
- POPA DRAGA inginer electromecanic, profesor la Grupul Şcolar Moldova Nouă
- STANCIU ŞERBAN maistru de seamă minier & lider sindical.
- STOICOVICI ION maistru mecanic auto. Decanul de vârstă al consilierilor locali.
- TIUGAN VICTOR GRIG inginer prepararea minereurilor
- TURCIN ILIE Economist
- VASILAŞI IRINEL tehnician mecanic
- VIZITIU VIOREL Universitatea de Medicină şi Farmacie Timişoara. Medic primar, medic de familie în Moldova Nouă, specializat şi în medicina muncii.
- ZABERCA MARIANA, Universitatea de Vest Timişoara, facultatea de fizică. Are studii postuniversitare de informatică.
Am considerat că nu este necesară precizarea coloraturii politice pentru aleşii oraşului.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://literatura-arta.myforum.ro/index.php

Mihai LEONTE · Trimis: 20/10/2011 17:10 Titlul subiectului: Antilopa...autor Mihai LEONTE

1 ANTILOPA

Matei o cunoscuse pe Antilopa în trenul care mergea de la Cluj spre Câmpia Turzii. O văzuse în gara din Cluj, care la acea oră a ulterior amiezii de toamnă, era destul de pustie. Antilopa era cu echipa de popice care avusese meci la Dej. Fetele din grup erau tinere şi gălăgioase, cum de fapt sunt în general sportivele, anume pline de viaţă. Matei a remarcat-o pe Antilopa dintre cele din echipă, fiind cu părul blond. Da, îi plăceau blondele! La sosirea trenului dinspre Oradea lumea se înghesuise să se urce în vagoane fără să mai fie atenţi la alte amănunte.
Matei îşi găsise repede un loc într-un compartiment, dar lângă el rămăsese un loc liber. În uşa apare Antilopa căutând un loc. Cei de lângă Matei s-au grăbit să-l pune la dispoziție pe cel liber. Antilopa arăta destul de zveltă ca sportivă, şi foarte plăcută ca persoană feminină. Şi-a scos paltonul din acel material de epidermă de antilopă, făcându-se lejeră lăsând să i se vadă pieptul bine proporţionat. Desigur că orice tânăr şi-ar fi dorit să o cunoască! Antilopa a scos o carte, un volum albastru din BPT. Din care a început să citească în linişte. Doar o doamnă din compartiment a îndrăznit să o întrebe numele volumului. Imediat s-a început o discuţie pe teme literare. Matei a tăcut o vreme, dar atunci îndată ce a considerat că este în temă s-a infiltrat în discuţie. Nu era străin de cărţi şi a putut să rezolve o controversă iscată. Apoi a ieşit să-şi aprindă o ţigară pe coridorul vagonului de clasa a doua. Trenul parcă nu se grăbea târându-şi vagoanele spre tunelele de la Cojocna. La scurt timp a ieşit şi Antilopa, căci colegele ei erau în alt compartiment vecin. I-a cerut lui Matei ca din întâmplare un foc, apoi le-a trimis mici bezele colegelor de echipă. Una dintre ele a ieşit legând o discuţie despre meciul disputat la Dej. Colega Antilopei l-a întrebat pe Matei până unde merge, aşa ca din întâmplare! Când acesta a răspuns că va coborî la Câmpia Turzii, fetele au rămas surprinse oarecum! Şi echipa lor cobora acolo. Tot ca din întâmplare una dintre colegele de echipa a întrebat-o pe Antilopa pe ce strada locuieşte fiindcă vrea să o viziteze acasă. Antilopa i-a spus strada şi numărul casei. Matei a reţinut acest amănunt! Discuţia cu Antilopa nu avea nici o relevanţă deosebită şi nu se conturau bazele unei prietenii viitoare! La coborâre fetele s-au despărţit repede pentru că un autobuz de oraş le aştepta la ieşirea din gară. Matei a rămas pe peronul gării şi urmărea cum Antilopa traversa liniile căii ferate, căci locuia în acel cartier din faţa gării. La un moment dat Antilopa s-a oprit şi a trimis lui Matei o bezea, sărutându-şi două degete şi s-a pierdut în noapte.
La câteva zile de la ajungerea în mica localitate minieră Matei şi adus aminte de Antilopa. I-a scris o ilustrată pe adresa auzită de la fete, specificând doar; pentru Antilopa. A rămas extrem de surprins când mai târziu ceva timp a primit o scrisoare destul de nostima în care se găseau mai numeroase întrebări referitoare la persoana lui Matei. Astfel a început un schimb de scrisori care s-a terminat brusc prin februarie. Se părea că legătura dintre cei doi nu se vor mai relua vreodată! Şi totuşi pauza avea să dureze câteva luni bune. Cum a fost reluată corespondenţa cu Antilopa, într-un episod viitor.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://literatura-arta.myforum.ro/index.php

Mihai LEONTE

2 ANTILOPA; REÎNTÂLNIREA

Revenind dintr-o călătorie cu trenul, Matei a coborât în gara din Câmpia Turzii şi a mers pe aliniamentul căii ferate spre staţia de autobuz care mergea spre Turda. Nu avea nici un fel de bagaj. Putea extraordinar de bine să se urce în autobuzul din spatele gării dar ceva instinctiv l-a dus în cu totul altă parte. Mergând fără să se grăbească, Matei nu era vigilent şi era gata să dea peste o fată care mergea spre gară. Fata s-a uitat lung la el şi l-a admonestat că nu este atent! Dar s-a oprit din mers şi l-a întrebat dacă nu este el cel cu care a corespondat Antilopa. Matei a rămas oarecum încurcat dar până la urmă a răspuns afirmativ. S-a recomandat ca fiind colegă de laborator cu Antilopa şi căpitanul echipei de popice. Matei a recunoscut-o fiind îmbrăcată cam tot astfel ca o sportivă!
I-a spus lui Matei doar atât; am să-i spun Antilopei că te-am întâlnit şi a plecat grăbită. Ajuns în staţia de autobuz avea să aibă o nouă surpriză, căci ca din pământ a dat nas în nas cu Antilopa. Nu ştia ce hotărâre să ia? Antilopa l-a abordat cu îndrăzneală salutându-l de parcă se cunoşteau de când lumea. Mergea şi ea la Turda, astfel că au mers împreună. Au mers până în centru cu toate că Matei trebuia să coboare în altă staţie. Au decis să meargă la un restaurant cu autoservire căci Matei era flămând fiindcă venise de pe drum! Au găsit o masă mai izolată şi liberă unde au putut să stea mai mult de vorbă. Au mers la standul autoservirii să-şi aducă meniul pe tava de autoservire. După ce au servit masa Matei s-a grăbit să ajungă la trenul Mocăniţă care făcea legătura între Turda şi Abrud pe o distanţă de 100 kilometri pe care o parcurgea în peste 6 ore. Antilopa l-a însoţit şi la gară. Sincer Matei se simţea stingherit
de prezenţa Antilopei fără să-şi dea seama care ar fi motivul acestei reţineri! Pe urmă ce şi-a cumpărat biletul s-au urcat amândoi într-un vagon al celebrului tren Mocăniţa care urca în inima Munţilor Apuseni însoţit pe aproximativ întreg traseul de bătrânul Arieş. Cei doi nu găseau subiectul pentru o discuţie amicală. Momentul plecării trenului se apropia şi atunci Antilopa l-a luat de mână pe Matei şi s-a apropiat mai mult de el. S-au îmbrăţişat cu un fel de răceală sărutându-se întâia dată. Matei era contrariat totuşi de sărutul neaşteptat al Antilopei. Parcă o voia, parcă nu! Avea aşa un fel de nelămurire în sinea sa! Trenul nu era aglomerat fiind o zi obişnuită de lucru. Avea să se aglomereze când se apropia de Baia de Arieş localitate minieră care capta ca un magnet suflarea de pe valea Arieşului mijlociu de la Sălciua la Abrud.
Matei ajuns la destinaţie şi-a început activitatea de la mină şi la liceu. A treia zi a primit un plic dar şi un aviz telefonic de la Antilopa. Era invitat cât se poate de rapid la Turda pentru o întâlnire. Matei i-a spus Antilopei că nu poate veni fiindcă nu are nici concediu şi nici alte recuperări de la mină. Era doar joi şi nu au luat nici o hotărâre comună. Sâmbătă seara Matei era la cursurile liceului seral, când un coleg l-a anunţat că cineva îl caută. Nu i s-a spus cine anume. Mai avea încă o oră de curs. A mers să-l anunţe pe profesorul de istorie să-l învoiască pentru acea oră, mai târziu care a mers cu cel care îl anunţase de vizită. A rămas surprins şi mirat să o vadă pe cea care îl căuta; era Antilopa! S-au salutat îndeajuns de rece, după care a întrebat-o cu ce ocazie? Antilopa i-a răspuns rudimentar că a venit să-l vadă. Matei a rămas fără nici un răspuns! Unde să se ducă şi ce să facă cu o fată în miez de noapte? Au rămas discutând în stradă în apropierea ieşirii din liceu. Deja ora se terminase şi colegii l-au înconjurat pe Matei şi pe Antilopa. Norocul era că Matei era liber până luni seara. Un coleg care avea o cameră închiriată în localitate l-a scos din încurcătură şi i-a oferit camera sa până luni, unde putea să-şi ducă oaspetele venit pe neaşteptate. Au mers împreună până la cameră şi colegul a plecat acasă într-un sat vecin unde locuia cu familia sa. Le-a pus la dispoziţie strictul necesar pentru o seară improvizată rămânând ca cei doi să se descurce. Matei a luat-o pe Antilopa şi au mers la restaurantul din localitate mai mult să mănânce ceva şi să-şi facă programul pentru acea noapte pe care nu ştia cum o va petrece!

http://confluente.ro/Manuscris--Povestiri/Antilopa_reintalnirea.html
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://literatura-arta.myforum.ro/index.php

Mihai LEONTE

3 ANTILOPA; NOAPTEA LUNGĂ

Restaurantul localităţii nu era aglomerat, aşa că au găsit o masă liberă unde s-au instalat comod împreună cu colegul care se grăbea să meargă la trenul de noapte. Acesta nu a dorit să servească nimic şi i-a lăsat pe cei doi să poată discuta în linişte. Ospătarul a venit cu promptitudine şi a luat comanda. Matei nu voia să fie nici galant dar nici needucat, astfel că a plătit consumaţia din acea seară. Între timp discuţiile s-au purtat pe tema venirii Antilopei la 80 kilometri pe urmă Matei pentru această întâlnire. Antilopa a atacat subiectul extrem de deschis. I-a spus lui Matei că din vechile scrisori a dedus că ar fi dispus să se căsătorească. Antilopa fiind cu câţiva ani mai în vârstă decât Matei. Acesta a încercat să-şi amintească din ce îi scrisese Antilopei, amintindu-şi de o discuţie pe această temă, dar la care nu se ajunsese la vreun rezultat atunci. Restaurantul se închidea la ora 1 noaptea sâmbăta, aşa se face că nici nu şi-au dat seama că a sosit ora închiderii. Au plecat spre gazda provizorie căci nu era departe de restaurant la unul din blocurile din localitate. Nu au luat nimic de băut de la restaurant. Ajunşi la gazdă Matei nu ştia cum să procedeze? Să rămână cu Antilopa sau să plece? Foarte dezinvoltă Antilopa a început să se facă ușoară şi s-a apropiat de Matei scutit de reţinere. Ce nu ştia Matei era faptul că fata cu care se întâlnise în gara din Câmpia Turzii, era căpitanul echipei de popice, îl recomandase cu specială căldură pe Matei ca fiind un băiat de perspectivă! Au început discuţiile pe diferite teme. Antilopa a început să-şi desfacă geanta de voiaj unde avea ceva gustări pentru drum dar şi o sticlă cu vin. Antilopa era hotărâtă să aibă o relaţie cu Matei. Planurile ei erau cam în felul următor; să se cunoască mai bine, prin iarnă să se logodească şi în vara viitoare să se căsătorească. Erau planurile unei prietene mature pe care însă Matei o cunoştea prea puţin şi nu voia să promită nimic pentru început. Antilopa a scos sandviciurile şi a desfăcut sticla cu vin. Matei se lăsa îmbiat mai ales la vin, căci voia să fie cu mintea limpede la tot ce se întâmpla. Asta a făcut-o pe Antilopa să insiste. Matei a întrebat-o despre evenimentele din viaţa ei. Astfel avea să afle că trăise şi Antilopa o poveste de dragoste cu un inginer din marea uzină Industria Sârmei care s-a dovedit a fi căsătorit. Această poveste o dezamăgise, dar nu mai voia să audă de titluri. Discuţiile au continuat pe diverse teme. Apropierea dintre cei doi devenise inevitabilă, căci fiecare avea dorinţa de apropiere unul de celalalt! Pe mărime ce timpul trecea era evident că se va întâmpla ceva foarte natural dintre un tânăr bărbat şi o tânără femeie. Patul din cameră era un pat dublu astfel că aveau loc unde să se desfăşoare în voie. Matei însă avea reticenţe căci se putea aştepta la multe surprize. A fost un ocazie când a vrut să plece la cămin şi să o lase singură pe Antilopa. În momentul îndată ce a vrut să plece Antilopa i-a sărit de gât şi i-a spus ferm că nu pleacă din localitate dacă nu se culcă Matei cu ea. Acum Matei chiar că era şi mai încurcat. A fost de acord să doarmă laolaltă în acea dimineaţă de toamnă. Antilopa ştia să se poarte ca o adevărată femeie. Nu voia să afle nimic despre Matei. O interesa doar jupânul din el. Au adormit într-un târziu obosiţi după ceea ce se întâmplase între ei şi s-au trezit aproximativ de ora 12 a zilei de duminică. Ziua de toamnă era frumoasă şi era păcat să rămână închişi în acea cameră astfel că s-au îmbrăcat în grabă şi au ieşit pentru a merge la cantina unde Matei era abonat. A solicitat un meniu şi pentru Antilopa fiind serviţi imediat. Mâncarea de duminică la cantină era întotdeauna ca de sărbătoare. Astfel că Antilopa a fost foarte mulţumită, dar totuşi nu a mâncat toată porţia. Au mers apoi la căminul unde locuia Matei pentru a vedea condiţiile şi locul de unde primea scrisorile de la Matei. Au plecat prin localitate şi au mers chiar până la gura de intrare în mină, celebra Transversală a Păcii. Matei a întrebat-o când va pleca pentru şti cum să programeze timpul. După ce Antilopa i-a spus că vrea să plece dimineaţa cu trenul pentru a putea vedea Valea Arieşului până la Turda. Astfel că au hotărât să meargă la cinematograf unde rula un film francez.

http://confluente.ro/Manuscris--Povestiri/Antilopa_noaptea_lunga.html
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://literatura-arta.myforum.ro/index.php

Mihai LEONTE

4 ANTILOPA; CUM SE VEDEA VIITORUL?

La cinematograf Matei avea să se vadă cu mulţi din colegii să-i de muncă, de clasă şi bineînţeles cu multe cunoştinţe din localitate. După ce au cumpărat biletele au căutat un loc în ultimul rând al sălii, loc preferat de obicei de tinerii îndrăgostiţi. Pe tot momentul celor circa două ore de film se instalase între cei doi un fel de legătură mult mai intimă. La ieşire câţiva colegi l-au întimpinat pe Matei parcă invidiindu-l pentru frumoasa lui parteneră. Adevărul era că Antilopa prin corpul său de sportivă, era atrăgătoare, iar îmbrăcămintea ei aleasă cu gust o făcea şi mai plăcută. Timpul era îndeajuns de înaintat şi au hotărât să meargă spre gazdă împinşi de acel impuls al tinereţii. Au trecut pe la restaurant dar nu au zăbovit mult pentru că timpul li se părea preţios! Antilopa a comandat o sticlă de şampanie pentru la domiciliul lor provizoriu. Impulsul lui Matei a fost să nu cumpere şampania, însă Antilopa a insistat ca ea să plătească. Ajunşi la gazdă s-au conceput suficient de repede comozi. Difuzorul din cameră mergea nonstop aşa că de muzică nu duceau lipsă. Până dimineaţa la ora de plecare erau încă ore bune şi cei doi nu voiau să le piardă scutit de folos. Noaptea li s-a părut extrem de scurtă şi nici somnul nu se prindea de ei astfel că sosind ora plecării nici nu au sesizat că era dimineaţă. Matei a condus-o la tren pe Antilopa stabilind că se vor întâlni la Câmpia Turzii îndată ce Matei va fi liber. De data asta cei doi s-au despărţit ca doi vechi prieteni. La două săptămâni de la întâlnirea cu Antilopa, Matei a plecat la Turda. La gara mică din Turda îl aştepta unul din fraţii Antilopei cu motocicleta. Ajunşi acasă Antilopa îl aştepta cu mult fast. Cu această ocazie a cunoscut pe părinţii Antilopei, nişte bătrâni ardeleni teribil de cumsecade şi bine primitori de oaspeţi. Seara tinerii au fost în vizită la sora Antilopei care locuia cu soţul său inginer metalurg la Industria Sârmei desigur. Sora Antilopei ca şi soţul ei au fost încântaţi să-l cunoască pe Matei. La întoarcere au trecut pe la alt frate al Antilopei dar nu au zăbovit acolo. Ajunşi aproximativ de casă au intrat la restaurantul din spatele gării din Câmpia Turzii unde era muzică dar nu au întârziat prea mult fiind aşteptaţi acasă. întâia duminică petrecută de cei doi acasă la Antilopa a fost una plină de surprize, căci a venit echipa de popice să o vadă pe coechipiera lor în noua ipostază. Căpitanul echipei de popice dar şi şefa de la serviciu a Antilopei, Pamfilia l-a luat deoparte pe Matei şi i-a spus că Antilopa chiar e îndrăgostită de el. Matei era şi nu era încrezut în spusele Pamfiliei. Matei vorbind cu părinţii Antilopei le-a spus acestora că intenţionează să aibă o relaţie de viitor cu aceasta, fapt care i-a bucurat nespus, iar viitorul socru i-a arătat chiar locul unde le va construi casa pentru ei, dumnealui fiind un dulgher renumit în zonă. Astfel că cei doi se puteau căsători liniştiţi. Revelionul se apropia şi cei doi au stabilit ca noul an să-l întâmpine laolaltă la Câmpia Turzii. Au petrecut revelionul la sora Antilopei şi cu această ocazie au stabilit şi data logodnei pentru data de 30 ianuarie. Vizitele lui Matei la domiciliul Antilopei au început să fie mai dese, adică ori de câte ori avea liber. A început să-şi aducă cărţi din biblioteca particulară şi alte haine. În limitat timp a cumpărat şi verighetele pentru logodnă. Logodna a avut loc cu invitaţi şi de o parte şi de alta, căci Matei avea un unchi în Turda iar unii colegi au insistat să fie prezenţi la acest eveniment. Naşii erau ceva rude mai apropiate ale Antilopei, o familie destul de tânără, astfel că programul celor doi de a se căsători în vară se desfăşura normal. Matei avea să cunoască pe alţi membri ai familiei care erau angajaţi la Industria Sârmei. Cei doi tineri logodiţi acum îşi făceau planuri comune, mai ales că viitorul socru avea în plan construirea casei pentru cei doi. Matei amator de fotbal venea la Câmpia Turzii să vadă meciurile echipei de fotbal când aceasta avea meci acasă.

http://confluente.ro/Manuscris--Povestiri/Antilopa_cum_se_vedea_viitorul_.html
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://literatura-arta.myforum.ro/index.php

Mihai LEONTE

5 ANTILOPA; RUPEREA LOGODNEI

Ziua nunţii se apropia inevitabil şi pregătirile se desfăşurau ulterior dorinţele celor doi. După sărbătorile de Paşte logodnicii îşi programaseră să meargă la Cluj să-şi comande costumele de miri, data nunţii urmând să fie stabilită pentru luna iulie. Fiindcă la 1 Mai erau câteva zile libere Antilopa a dorit să vină la Baia de Arieş. Aşa s-a şi întâmplat. Pe lângă alte vizite prin localitatea minieră, tinerii logodnici au fost invitaţi la colegul care le dăduse camera la întâlnirea din toamnă. Totul a decurs normal până într-un clipă când Matei a observat că Antilopa a dispărut de ceva timp. Ştia că nu are unde să se rătăcească şi s-a dus în casă pentru aşi lua pachetul cu ţigări. Cum uşile erau deschise a văzut-o pe Antilopa cum se săruta cu colegul la care erau invitaţi. A ieşit în tăcere fără să comenteze renunţând la ţigări dar a strigat din locul unde era toată societatea la Antilopa să-i aducă pachetul de ţigări. La concis timp şi-a făcut apariţia logodnica conținând pachetul de ţigări. Matei nu a comentat incidentul trecând totul sub tăcere. Petrecerea a continuat în acea zi, însă în sufletul lui Matei s-a instalat acea lipsă de încredere. Nu a spus logodnicei ce a văzut, dar în suflet i s-a instalat o mare îndoială. După plecarea Antilopei, Matei a cerut şi părerea colegului său de cameră şi de bancă de la liceu despre acea întâmplare. Toţi ştiam că acel coleg era afemeiat deținând chiar nereguli cu soţia sa. Asta însemna că el încerca să acapareze orice femeie. Că Antilopa a căzut în plasa lui era altă problemă. Matei a început să invoce diverse motive pentru a nu se mai întâlni cu Antilopa. Luna mai a însemnat mai mult decât o luptă sufletească din interiorul său pentru Matei. A invocat chiar un accident la care Antilopa nu a ezitat să vină de urgenţă la Baia de Arieş. Aici avea să constate răceala lui Matei şi nu ştia ce s-a întâmplat. Matei l-a rugat pe colegul său de cameră să-i spună adevărul despre acea întâmplare care îl marcase pe Matei. Matei şi-a făcut drum până la un prieten din altă cameră de cămin, lăsându-l pe colegul său singur cu Antilopa pentru a-i spună realitatea. La scurt timp s-a întors şi Matei i-a comunicat Antilopei că relaţia lor nu putea continua. Antilopa a început să invoce diferite motive despre viitoarea lor căsătorie, dar Matei era cum nu se poate mai hotărât să se despartă de ea. Despărţirea era inevitabilă. Antilopa nu a plâns cum s-ar fi aşteptat Matei ci doar la despărţire înainte de a se urca în autobuz i-a spus că face o mare greşeală. Antilopa avea dreptate, căci nu avea să mai primească nici un lucru din cele duse la Câmpia Turzii. Pentru Matei a fost o perioadă destul de grea şi nu voia nici în ruptul capului să reia legătura cu Antilopa, cu toate că primise mai multe scrisori şi avize telefonice la care nu se prezentase niciodată. Astfel că vizitele la Turda au încetat şi nu şi-a mai vizitat nici unchiul. Odată relaţia întreruptă cu Antilopa nu a mai fost reluată vreodată, fiecare urmându-şi independent drumul în viaţă.

http://confluente.ro/Manuscris--Povestiri/Antilopa_ruperea_logodnei.html
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://literatura-arta.myforum.ro/index.php

Mihai LEONTE

CLANUL VRĂBIOIULUI NEGRU

Cine nu ştie ce este o vrabie? Le întâlnim peste tot. Chiar dacă mai vezi câte una solitară de obicei trăiesc în mici colectivităţi care au câte un fel de conducător. Am sesizat acest lucru în această iarnă. La prima zăpadă căzută în zona noastră am început să le pun pe pervazul ferestrei pâine muiată în apă călduţă. Şi apoi am cumpărat grâu de la un magazin agricol. Ceva mi se părea suspect! Chiar dacă vrăbiile îşi au cuiburile chiar în bloc, şi stau pe crengile copacilor de lângă fereastra mea nu veneau la mâncarea pusă decât la anumite semnale ale unor lideri. Am început să supraveghez mişcările lor. Astfel am observat un vrăbioi mai întunecat decât ceilalţi. Acest venea primul după ce emitea anumite ciripituri înţelese de cei din stolul său, eu l-am numit ,,clanul” Vrăbioiului închis la culoare intra întâiul iar după el venea clanul său. Clanul advers căruia nu am putut să-i identific liderul stătea în aşteptare în crengile cireşului de alături fereastra mea. Dar nu puteau aştepta prea mult căci rămâneau flămânde. La un semnal se repezeau spre pervaz, şi atunci clanul obscur îşi lua zborul aşezându-se pe crengile unui prun de lângă bloc. Reprizele de servire a mesei se succedau la intervale aproximativ egale, până se epuizau rezervele de pe pervaz. Astfel am remarcat că Vrăbioiul Negru este conducătorul unui clan puternic. Cred că era destinat să fie lider, datorită faptului că era mereu un învingător.

http://confluente.ro/Manuscris--Povestiri/Clanul_vrabioiului_negru_mihai_leonte_1347866986.html
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://literatura-arta.myforum.ro/index.php