BUCURIILE VIETII

Mihai LEONTE

Mihai LEONTE

Amintiri despre mine…
(autobiografie)

M-am născut la data de 19 ianuarie 1941, în comuna Buneşti, judeţul Suceava, fiul lui Vasile şi Elena-Jăniţa Leonte, născută Condurache.
Primele 4 clase elementare le-am urmat în satul natal, clasele 5 şi 6 în centrul de comună Buneşti, iar clasa a 7-a am absolvit-o la cursurile fără frecvenţă în 1961 la Zlatna. Între 1957 şi 1961 am urmat cursurile Şcolii Profesionale de Mineri Zlatna, regiunea Hunedoara.
De la 1 iulie 1961 până la 18 august 1962 am confecționat ca muncitor miner la I.M. Gh. Doja Zlatna. Din noiembrie 1962 am lucrat ca miner la E.M. Baia de Arieş, regiunea Cluj. În perioada 1963-1966 am urmat cursurile Liceului Seral Baia de Arieş, însă semestrul II al clasei a X-a l-am absolvit la Liceul Seral Valea Călugărească. Liceul l-am absolvit cu diploma de bacalaureat în 1972, la Liceul Real Moldova Nouă, secţia Serală. Din noiembrie 1966 am lucrat la I.M. Moldova Nouă ca miner, până în 15 septembrie 1968, îndată ce am fost selecţionat pentru şcoala de maiştri, pe care am urmat-o şi am absolvit-o în iunie 1969. De la 1 iulie 1969, am lucrat ca maistru miner subteran până la 1 septembrie 1980, când am fost promovat maistru de seamă subteran. Toată această perioadă, până la 1 mai 1990 când m-am pensionat, am lucrat numai în cadrul I.M. Moldova Nouă.
În anul 1967 m-am căsătorit cu Ana Martinovici, cu care am doi copii: Leonte Marius Dan născut la 2 aprilie 1968, actualmente mecanic miner subteran, căsătorit, un copil; Leonte Amelia Elena, născută la 11 mai 1969, actualmente cetăţean al S.U.A.; lucrează la Spitalul Municipal Hartford din Connecticut, fiind şi studentă la o facultate de management.
Pe tot parcursul activităţii din producţie am fost colaborator al Sindicatului Miner, fiind organizator de grupă permanent şi, sporadic, în conducerea superioară. În permanenţă, am continuat unele activităţi extraprofesionale; în perioada 1963-1965 am frecventat Cenaclul Literar „Pavel Dan” Turda, unde am debutat cu poezia „Artist în minerit” în ziarul „Turda Nouă”.
Din 1976 am ajuns membru al Asociaţiei Filateliştilor din România, unde am avut diverse funcţii de conducere, fiind evidenţiat cu Diploma cu rang de Medalie de Argint de către asociaţie. În perioada 1978-1982 am jucat şah prin corespondenţă la diverse turnee interne, printre care şi Cupa României.
După ieşirea la pensie, în 1990, considerând că e necesar ca bătrânii să-şi poată apăra drepturile, am iniţiat înfiinţarea Asociaţiei Pensionarilor „Clisura Dunării” şi apoi la fondarea Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Moldova Nouă. Cele două organizaţii au fuzionat în ianuarie 1993, având o conducere unică, al cărei preşedinte am fost ales, iniţial, şi reales până în prezent. În 1994 cu ambele organizaţii am aderat la Uniunea Generală a Pensionarilor din România, fiind ales în Consiliul Naţional în 1994 şi reales în 1998. La alegerile locale din 1992, am fost ales Consilier Independent al oraşului Moldova Nouă, iar apoi Consilier Judeţean Independent pentru judeţul Caraş-Severin. Actualmente nu fac parte din niciun partid politic. Sunt penis al Alianţei pentru Pace din România, filiala Caraş-Severin. Colaborator al Asociaţiei Pro-Democraţia Club Reşiţa. Mai sunt membru al Asociaţiei Amatorilor de Ştiinţă şi Cultură Bucureşti, unde este preşedinte profesorul Claudiu Vodă, cunoscut autor de lucrări ştiinţifice pentru tineret.
Ca hobby, am fost şi sunt fotograf amator, iniţiind şi organizând din 1998 la Moldova Recentă Expoziţia Fotografică „Bătrânii noştri” care are loc în fiecare an la 1 octombrie cu prilejul Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice.
Am reuşit să-mi tipăresc creaţiile începând cu anul 1999 astfel;
- 1999 - a apărut placheta ,,Alb negru’’ (volum de poezii)
- 2000 - a apărut placheta ,,Nostalgii’’ (volum de poezii)
- 2001 - a apărut placheta ,,Reverii adverse’’ (volum de poezii)
- 2001 - a apărut placheta ,,Valenţe medii’’ (volum de poezii)
- 2002 - a apărut volumul ,,Meditaţii admise’’
- 2004 - a apărut volumul ,,Apogeul metaforic’’
- 2006 - a apărut volumul ,,Agate magice’’
- 2006 – a iniţiat apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET; Spiralele vieţii
- 2007 – a iniţiat apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET; Drumurile vieţii
- 2008 – selecţionat în volumul antologic; Freamăt de dor la Editura 3D.
- 2008 - a apărut volumul ,,Mirajele albastre’’ la Editura Promarketing Reşiţa
- 2008 - iniţiază apariţia volumului antologic a 19 poeţi de pe NET; Mirajele vieţii, apărut la Suceava.
Începând cu anul 1999 participă la toate ediţiile Zilelor Culturii la Moldova Nouă, prezentându-şi volumele tipărite publicului larg, dar şi invitaţilor acestor manifestări anuale.
În 08 august 2002, Consiliul Local al comunei Buneşti, judeţul Suceava mi-a acordat titlul de „Cetăţean de onoare” al acestei comune.
În februarie 2002 am fost invitat de înspre regretatul poet Ion CHICHERE, la Cenaclul Semenicul din Reşiţa, unde am susţinut o seară de poezie împreună cu membrii acestui cenaclu.
Am avut diverse colaborări, începând din 1994, la ziarul „TIMPUL” din Reşiţa, în apărarea intereselor şi drepturilor pensionarilor, ca şi a tuturor persoanelor defavorizate. De întocmai colaborez şi la postul de radio Timişoara, cu realizatorii emisiunii „Vârsta a Treia”.
Am colaborat şi la ziarul „POŞTAŞUL” cât şi la alte publicaţii.
- 2008 colaborări la ziarele Săptămânalul Clisurii Drobeta Turnu Severin şi Vocea Clisurii din Moldova Nouă
Întrând în rândul NET-iştilor, activitatea mea a fost mult uşurată prin răspândirea cu repeziciune a scrierilor personale, dar şi încurajarea celorlalţi autori tineri, şi mai puţin tineri, căutând să le promovez creaţiile pe diferite site-uri, dar şi prin volumele antologice menţionate.
Am publicat şi public în continuare pe diverse site-uri culturale de pe Internet creaţiile mele mai vechi şi mai noi.

AM PORNIT
poezie aniversară

Am fost eu vântul care fuge,
Trecând neobservat prin lume?
Am fost eu râul care curge,
Fără să fi lăsat mici urme?

La început am fost un izvoraş,
Căutând o cale spre un râu,
Cu chipul blând de copilaş,
Devenit cu duritate mai târziu.

Am pornit ca simplă adiere,
Cu timiditate viaţa s-o prefir,
Prinzând din ce în ce putere,
Transformată în vajnicul Zefir.

Am fost un firicel de iarbă,
Prinzând noi rădăcini adânci,
Din ani mi-am făcut o salbă,
Urcând pe ale timpului stânci.

19 ianuarie 2009
De Ziua Mea

VĂ MULŢUMESC, PRIETENI

De trei zile tot primesc mesaje,
De la voi prieteni dragi, iubiţi,
Cuvintele voastre dulci miraje,
Vă doresc să fiţi şi voi fericiţi.

Orice cuvânt, era o încântare,
Orice telefon, a fost o plăcere,
Sinceră fiind orice felicitare,
Mi-a adus în suflet reînviere.

De Ziua Mea a fost mult Soare,
Ştiam că voi toţi mi l-aţi trimis,
Iar inima-mi mereu visătoare,
Trăia aievea al prieteniei vis.

20 ianuarie 2009

CER SENIN

Am adunat tolbe de nori,
Să-ţi fie cerul mai senin.
Dintr-un cer întunecat,
A devenit unul înstelat.

Am să alung toţi norii,
Pe unde zboară cocorii,
Să ai cerul tot senin,
Un suflet de iubire plin.

Cer albastru, cer senin,
În faţa ta am să mă-nchin.
Căci ăsta e al meu destin,
De la Creatorul cel Divin.

Oare cum te pot cânta,
Să se audă şi în viitor?
Nu voi uita privirea ta,
Cu ochi blând şi iubitor.

CHIAR CREZI?

Omule, de ce tu crezi,
C-am să văd doar caii verzi?
Îmi pun totuşi întrebarea,
Care-ţi este supărarea?

Ştiu, nimic nu îţi convine,
Că trăieşti aceste zile,
Sincer nu am ce să-ţi fac,
Chir de m-aş preface; tac!

LUMEA NOASTRĂ

Când mulțimea va fi dreaptă,
Va fi mult prea târziu,
Să devină înţeleaptă,
Sincer să vă spun nu ştiu!

Pace vrem să fie-n lume,
Cât depinde de noi doi,
Cât v-aş putea eu spune,
De e pace sau război?

Cineva ne tot trimite,
Semnele distrugătoare,
Omenirea îşi permite,
Să reziste în picioare!

Credeţi în vreo Apocalipsă?
Vă spun sincer eu nu cred!
Tot ce avem astăzi lipsă,
Face parte din întreg.

Depinde de care termeni,
Folosim Planeta Albastră,
Nu vă fie teamă semeni,
Viaţa e în mâna noastră!

Lumea e un teritoriu vast,
Dar şi plină de contrast.
Un filosof, Cicero anume,
A zis; ce răsare şi apune

ANOTIMPUL TREI

Te văd câmpie dezgolită,
De frumuseţea plinei veri,
Apare toamna ruginită,
Natură luptă-te şi speri.

Totul curge în liniştit destin,
Vor veni şi lacrimile din nori,
Trimise de Creatorul Divin,
Omagiu plecatelor flori.

În locul culorii verde de smarald,
Toamnă ne aduci aur şi argint,
Acum timpul nu e tocmai cald,
Dar e bogăţie pe acest Pământ.

Toamnă tu eşti anotimpul trei,
Într-un clasament neoficial,
Chiar dacă tu, nu asta vrei,
Ne aduci iar momentul glacial.

TOAMNĂ POLICROMĂ

Toamnă dragă, cum te ştiu,
Mereu de poeţi cântată,
Nu cred ca este târziu,
Să te mai cânt şi eu odată?

Eşti elegantă ca-n poveste,
N-am cuvinte ca să spun,
Despre tot ceea ce este,
Cum a fost, ce e acum!

Gust savoarea ta în struguri,
Sau din a merelor arome,
Te simt în viitorii muguri,
În culori de frunze policrome.

ALEI ÎN TOAMNĂ

Frunzele n-ar necesită să cadă,
Urmează totuşi cursul vieţii,
Pe alei se plimbă la paradă,
Căzând la bruma dimineţii,

Doar un Soare de toamnă palid,
Încercând culori să revigoreze,
Vântul răvăşind frunze timid,
Învăţându-le prin aer să danseze.

Natura se înscrie în a toamnei joacă,
Chiar cu aceleaşi cenuşii culori,
Pietonii mai calcă în vreo băltoacă,
Uitând de acele ofilite flori.

DOUĂ EMISFERE

Suntem două emisfere,
De sensuri contrarii,
Ce vor energii să transfere,
Fără alte comentarii,

Nu facem nicicum economii,
Nici nu prea avem reţineri,
Ne prindem în jocuri de copii,
Redevenind iarăşi tineri.

Nu vrem să facem simulări,
În lumea imensă, virtuală,
Ne pierdem în multe sărutări,
Ca elevii inocenţi de şcoală.

Totul în timp se scurge,
Nu ştiu când trece cu tine,
Nu poate iubirea să alunge,
Alte persoane străine.

ACEL PEGAS

Acel Pegas cunoscut,
Ca fiind şi Carul Mare,
Se roteşte neîntrerupt,
În îndepărtata zare.

Nu am conceput un clasament,
Ca să-ţi aleg o cântare,
Dar ca modest eveniment,
Pentru mine eşti; CEA MARE.

Nu-ţi fac statuie din aur,
Nici cioplită în granit,
Vei rămâne al iubirii faur,
Mergând cu mine în Infinit.

Împreună pe acelaşi drum,
Sprijină-te pe al meu braţ,
Lasă-mi al tău parfum,
Să-l absorb cu nesaţ.

AM GĂSIT ÎN PALMA TA

Am găsit linişte în palma ta,
Astfel cum e în luna plină.
Unde aşi fi găsit altundeva?
Căci lumina ta este Divină.

Îmi eşti vatră cu cărbuni arzând,
Ca o mare dulce îmbălsămare,
Mă plimb cu tine orişicând,
Prezentă îmi eşti în orice visare.

Tu mi-ai dăruit simpla îmbrăţişare,
În ochii tăi citind albastrul senin,
Adus din cerul de soare prea plin,
Frumoase, ca rime ce ţi le închin.

Ochii tăi sunt mereu mai dulci,
Cum i-am cunoscut mai demult,
Spre mine noi lumini arunci,
Un nou murmur în suflet ascult.

CE FACI, DESTINULE?

Ce faci, Destinule, cu mine?
De ce mă trimiţi la Stele?
Sunt Muritor, nu se cuvine,
Să mă ridic atât de sus, la ele!

Am visat să am o Stea,
Dar nu pot să o ajung!
Ea se strecoară prin perdea,
Ale ei raze mă străpung.

Am fost mereu un visător,
Si un romantic Incurabil,
Prin Universul vesnic, Trecător,
Nu pot sa fiu Inconfundabil.

Steaua va rămâne sus, în zare,
Eu voi fi aicea pe Pământ,
Lumina va veni din depărtare,
Iar eu? Doar IMNE am să-i cânt!

SIMT IUBIREA TA

Simt iubirea ta pătrunsă,
In absolut orice privesc, şi e bogată,
Mi-o dezvălui ne ascunsă,
Dăruindu-mi te toată.

As vrea sa mă întruchipez,
Sa fiu spiritul din frunză,
Iar atunci când mă visezi,
Să te simt în inimă ascunsă.

Te infiltrezi încă din amurg,
In tainiţele inimii rebele,
Ce toată fiinţa o parcurg,
Precum cometele prin stele.

UN ALT UNIVERS

Un Univers venit la tine,
Pe care poate l-ai visat,
Să-ţi aducă visele sublime,
De vreo Ursită destinat.

Gândurile nu se îneacă în mare,
Nu le poţi pune gratii şi zăbrele,
Ele călătoresc în visare,
Prin Univers, printre stele.

Nu alimenta zilnic tristeţea,
Caută bucuria ce izbucneşte,
Readu-ţi din nou tinereţea,
Viaţa e frumoasă, IUBEŞTE!

BIDIVIUL TIMP...

Încalec pe bidiviul timp,
Căci el sigur merge înainte,
Nu-mi cere nimic în schimb,
Nici măcar să fiu cuminte.

L-am potcovit pe bidiviu,
Cu mult frumoase amintiri,
Pe care le păstrez, le ştiu,
Ale vechilor şi noilor iubiri.

Cu bidiviul am trecut furtuni,
Şi totuşi am mers mai departe,
Toate mi s-au părut minuni,
Înscrise în a vieţii carte.

NĂVODUL TIMPULUI...

Rupeţi a timpului năvod,
Plecaţi pe al vieţii drum,
Uitaţi de gropi şi glod,
Terminaţi ce aţi început acum.

Gustaţi ușor din fructul iubirii,
Nu vă grăbiţi! Încet îl savuraţi,
Nu risipiţi esenţa fericirii,
De care sunteţi încărcaţi.

Iubirea şi viaţa, o luptă nebună,
Din care vrem să ne înfruptăm,
Toate în suflet se adună,
Pentru vecie le păstrăm.

SFIDARE !

Sfidând arcul peste timp,
Ignorând marea distanţă,
Îmi iau gândul şi mă plimb,
Lângă tine în vacanţă.

Sar peste lanţul de munţi,
Cu gândul să ajung la tine,
Liniştită şi tăcută mă asculţi,
Trăind clipele sublime.

Aş vrea să fiu acea iubire,
Din care noi ne-am zămislit,
Să încrustăm marea fericire,
Pe care iată ne-a unit.

TABLOU INERT !

Mi-aş dori să fiu tablou inert,
Pe un perete în camera ta,
Când nu eşti să te aştept,
Iar când vii, să te pot vedea.

Când dormi, săruturi să-ţi răpesc,
Să nu afle nimeni că te-am sărutat,
Să rămână o taină, că te iubesc,
Cum nu te-a iubit un alt bărbat.

Da, vreau să-ţi fiu eu Zburătorul,
Să-ţi pătrund în inimă discret,
Căci nu se ştie dacă viitorul,
Ne va oferi ceva concret.

TU EŞTI DIVINĂ !

Pentru mine eşti cea mai frumoasă,
Tu m-ai adus pe pajiştea iubirii,
Trimiţându-mi raza luminoasă,
Din mirificul tărâm al fericirii.

Tot ce e frumos la tine se adună,
Să îmi aduci al iubirii parfum,
Tu scoţi aur din raze de lună,
Să fie inimile noastre împreună.

Peste buzele tale calde,
Se abate o tainică lumină,
Adusă din soare, si stelele toate,
Eu te ADOR, cum eşti; DIVINĂ.

AŞ ALERGA...

Cum aş alerga cu tine,
Pe câmpii cu Sânziene?
Cum m-aş tăvăli cu tine,
Prin moldavele troiene?

Cum ar fi să te sărut,
Peste fragile din buze?
Cum ar fi să împrumut,
Zâmbete de mult apuse?

Tot întreb; şi ce? şi cum?
Dar răspunsuri nu găsesc,
Îţi trimit doar gândul bun,
Şi un sincer; te iubesc.

CLIPE FRUMOASE

Îngerii împrăştie petale,
Se scaldă în privirea ta,
Adunând iubirile totale,
In toată fiinţa mea.

Pe sânii tăi, doi albi crini,
Îmi odihnesc pudic privirea,
Mângâindu-mă, tu îmi alini,
Orice necaz. Eşti fericirea.

Palmele tale, aripi de înger,
Le simt ca adierea de mătase,
Din realitate urc spre cer,
Să nu pierd clipele frumoase.

VINO!

Vino să te plimb prin viile în muguri,
Să-ţi alung din suflet tristeţea,
Să culegem ai iubirii struguri,
Să reînviem în inimi tinereţea.

Să-ţi aduc lumina în privire,
Amândoi prin vise să întinerim,
Să ai în suflet doar fericire,
O singură fiinţă să devenim.

Să plecăm acolo unde arde,
Sărutul florilor din luna Mai,
Sub al iubirilor stindarde,
Să-ţi spun; Nu pleca, mai stai!

ALERG PE PAJIŞTEA ALBASTRĂ

Am căutat pe cer o stea,
Aruncându-i nocturne priviri,
Ca drept răspuns îmi trimitea,
Luminoase, blândele-i sclipiri.

Voiam să plutesc pe Cerul senin,
Vâslind cu gândul printre raze,
Zburam cu pieptul de iubire plin,
Căutând-mi astrale ipostaze.

Oricât am încercat să merg,
Pe imensa Pajişte Albastră,
Înaintez încet, nu mai alerg,
Visând la iubirea noastră.

SIMFONIA PLOPULUI ALB

Somnul se scutură în noapte,
Ca frunzele plopului alb,
Cu simfonii din etere luate,
Aduse de vânt, aşa de legănat.

Mă uit peste dealuri, prin vii,
Ruginite de soare-n amurg,
La acel tablou pictat, îl ştii?
Din care culorile simple curg.

Simt şi eu adierea de o clipa,
Tu ai venit să mă mângâi,
De sărutări faci risipă,
Ca la întâlnirea dintâi.

PRIMESC

Primesc iubirea ta curată,
Ca pe un har Divin,
Cum cerul senin arată,
Dragoste pentru albul crin.

Tu mă îndemni să descifrez,
Enigmele încă nedezlegate,
În tinereţe să mă înrolez,
Prin noi iubiri neegalate.

Încerci să mă înveţi din nou.
Că visul nu e îngropat,
Ci el revine, nou ecou,
Pe care tu l-ai activat.

Îmi spui că zilele sunt vulturi,
Zburând pe Pajiştea Albastră,
Prin faţă mereu îmi fluturi,
Poezii cu iubirea noastră.

ÎNTOARCE-TE !

Întoarce-te în timp, copilă,
Alergând prin verzile câmpii,
Regăseşte-te fertilă,
Reclădeşte-te din temelii.

Primeşte lumina de la Soare,
Izvorâre a Cerului Senin,
Pe care o primeşte fiecare,
Mulţumindu-ne deplin.

Gândul tău fie imaculat,
Petale de la Crinul Alb,
Să iubeşti tot mai curat,
Alunecând pe al vieţii fald.

Nu-ţi lăsa inima să sângereze,
În tristeţe să se scufunde,
Sufletul mereu să viseze,
Plutind pe ale vieţii unde.

CHEMARE

Dragostea ta mă cheamă,
Simfonia iubirii să-mi cânte,
Totul spre visare mă îndeamnă,
Bucuria inima să-mi inunde.

Privesc Steaua din capul zării,
În fiecare seară, zi de zi,
Îmi baţi la uşa întrebării,
Dorul de tine a-mi potoli.

Astfel troiene de gânduri,
Pe tine iubito te îmbracă,
Am făcut-o în diverse rânduri.
Sufletul în iubire se încarcă.

SĂ TE CULEG...

Vreau să te culeg ca pe o floare,
Din câmpul vast al omenirii,
Blândă, frumoasă, mirositoare,
Amândoi pe tărâmul fericirii.

Să adaug seva sângelui meu,
Visele spre cerul senin să zboare,
Puternice, înălţătoare mereu,
Însoţite de eternul soare.

Să-mi fii lângă mine verde liană,
De mine să nu te rupi nicicând.
Să-mi umpli de iubire, inima goală,
Aici în viaţă, până dincolo de mormânt.

SUFLET VRĂJIT...

Îmi dai prilejul să te cânt,
La fiecare inedită întâlnire,
Ştii că nu voi putea să plâng,
Poate doar de fericire.

Îmi pui în inimă jăratic,
Să-mi ardă dorul mai intens,
Şi cu un aer primăvăratic,
Totul mi se face vers.

Mi-ai adus cerul albastru
Alungând negrii nori,
Mi-ai pus în faţă un pilastru,
Să mă sprijin uneori.

Drumul meu va fi vrăjit,
De trecerea prin Calea Lactee,
Sufletul îmi e cucerit,
De tine frumoasă femeie.

MĂCINAT DE DORURI...

Mă macină doruri nebune,
Le păstrez în ascunzişuri,
Să nu le ştie întreaga lume,
Numai tainice frunzişuri.

Strivite de pietre în maluri,
Sunt gânduri plecate departe,
Risipind lumină în valuri,
Pe aceste versuri necoapte.

Te-am căutat prin diverse cotloane,
Prin timp, real şi infinit,
Să-mi potolesc a iubirii foame,
Sunt fericit că te-am găsit.

CU SUFLETUL ÎN FOC!

Sufletul îmi este mereu în foc,
Ce mistuitor îmi curge în vene,
Nu vreau ca visuri să îngrop,
În străfunduri de avene.

Oare cine mi-ar interzice,
Ca iubirea să încolţească?
Timpule să-mi fii complice,
Lasă-mi inima să iubească.

Nu mai scriu lungi poeme,
Să cred că am obosit?
Reuşesc doar simple catrene,
Totuşi mă simt mulţumit!

Îmi păstrez optimismul intact,
Cu care am trecut prin viaţă,
Cu Soarele am un contract,
Să mă alinte în indiferent ce dimineaţă.

BALSAMUL IUBIRII

Prin aerul nopţii rătăcesc,
Călătorind cu privirea prin astre,
La tine mereu mă gândesc,
Acolo unde sunt inimile noastre.

Trimite-mi prin stele balsam,
Iubire unduind prin ierburi,
Visez alături mine să te am,
Să uit de lume, şi de treburi.

Vino, plutind prin văzduh,
Prefă-te în alinarea de zefir,
Adu-mi al dragostei duh,
Prin nuanțe roşii de trandafir.

SIMFONIA IUBIRII

Îmi cântă stele la fereastră,
De cu seară până-n zori,
Venite din Pajiştea Albastră,
Să-mi aducă de la tine flori.

Visurile ca flori se deschid,
Alimentând a iubirii izvoare,
Vreau în braţe să te prind,
Pe tine frumoasă floare.

Revino în fiecare noapte,
De acolo, de departe dintre stele,
Dezvăluie-mi secretul prin şoapte,
Cântă-mi simfonia iubirii noastre.

DE DRAGUL...

De dragul ochilor tăi,
Îmi deschid inima de argint,
Liberă să alerge peste văi,
Cât mai aproape să te simt.

Uitarea mi-o doresc absentă,
Te vreau pe tine cer senin,
Să explodeze iubirea latentă,
Întruchipată în albul crin.

Iubirea veşnic să renască,
Răzbată, şi fie victorioasă,
Vrem visul să se împlinească,
Inundând dragostea frumoasă.

Vrem amândoi să nu vină zorile,
Noaptea să troneze îndelung,
Să nu se ofilească florile,
Drumul iubirii să-l pătrund.

CLIPE SUBLIME

Recită-mi mereu acelaşi poem,
Care l-ai scris pentru mine,
Având acelaşi veşnic refren,
Tu mi-ai oferit; CLIPE SUBLIME!

Cântă-mi mereu aceeaşi baladă,
Compusă, deosebit pentru tine,
Pe troscotul din vasta ogradă,
Când mi-ai oferit; CLIPE SUBLIME!

Povesteşte-mi vechi istorii,
Cu feţi frumoşi, cu albe zâne,
Chiar de ne cuprind iar zorii,
Tu îmi oferi; CLIPE SUBLIME.

NU SUNTEM SINGURI.

Tu eşti cu mine. Eşti Zenitul!
Nu vei fi singură niciodată,
Vom atinge amândoi Infinitul,
Mergând împreună; de odata!

Voinţa noastră nu se va frânge,
Calea nu o vrem întunecată,
Fii veselă, şi nu mai plânge,
Îşi vreau faţa luminată.

Noi doi, nu suntem în singurătate,
Uniţi suntem de acelaşi destin,
Vrem să atingem cotele înalte,
Călăuziţi de Creatorul Divin.

ÎN JOCUL DE STELE!

Ne prindem în jocul de stele,
Ne vadă Universul frumuseţea,
Sub cerul care nu are perdele,
Să ne revedem tinereţea.

Totul să fie luminos ca în amiezi,
Încântaţi ne dăruim fericirii,
Cu mine împreuna să dansezi,
Pe parchetul vast al Nemuririi.

Noi ştim că inima e revoltată,
Şi sufletul e intens în căutări,
Ne vrem viaţa luminată,
Cu împliniri, dar şi visări.

VIAŢA CA O COMOARĂ.

Păşim spre viaţă inocenţi,
Nopţile ne devin zile,
Suntem peste tot frecvenţi,
Ca spartani în Termopile.

Suntem în ardere ca focuri,
Transformându-ne în jerbe,
Iar în ale vieţii jocuri,
Ne facem zilele superbe.

Începem prin a fi doar muguri,
Care renasc în primăvară,
Anii ni-i transformăm în ruguri,
Viaţa o considerăm comoară.

VICTORIE A VIEŢII NEBUNĂ!

Îmi duc zilnic veşnica trudă,
De sfârşit nu sunt înfricoşat,
Nu îmi consider soarta crudă,
De viaţă nu m-am săturat.

Continuu fierb în mine preferinţe,
Ard mereu ca o nestinsă torţă,
Nu-mi înfrâng anumite dorinţe,
Şi urc spre apogeu în forţă.

Îmi pregătesc conştient plecarea,
Căci ştiu, voi ajunge furtună,
Sfârşitul nu va fi jubilarea,
Ci o victorie a vieţii, nebună.

ÎMI DORESC...

Îmi doresc nespus de mult,
Să nu-ţi fie inima atât de tristă,
Iar glasul tău să ţi-l ascult,
Într-o alură extrem optimistă.

Ochii să-ţi fie mereu însoriţi,
Ca zâmbetele de fecioare,
Obrajii mereu rumeniţi,
Ca bujorii în splendoare.

Să mă priveşti cumplit de deschisă,
Ca florile, albinele din zbor,
Să-ţi văd fericirea prinsă,
Şi pieptul tresăltând de dor.

Să plutim pe ale cerului cărări,
Stele să ne cânte elegii,
Să facem destul de lungi plimbări,
Prin volumele de poezii.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://literatura-arta.myforum.ro/index.php